Valeriu Saharneanu
Primul articol scris pe această temă şi dat publicităţii lunea trecută la Vocea Basarabiei a fost interpretat de unii ascultători drept o încercare a autorului de a fixa un orizont de timp concret pentru procesul de reîntregire a naţiunii române pe modelul proiectului german, realizat cu succes la începutul anilor 90 ai secolului trecut. Şi acest termen ar putea fi anul 2012, când se împlinesc 200 de ani de la ruperea în două a Principatului Moldovei şi anexarea părţii lui de la răsărit de Prut la imperiul rus.
2012 este întradevăr un orizont de timp ce trebuie luat în vedere de către societatea din Republica Moldova care trece printro acută şi permanentă criză de identitate anume din cauza că populaţia de aici, nici cu 200, nici cu 90, nici cu 70, nici cu 20 de ani în urmă şi nici astăzi nu îşi poate găsi liniştea în spaţiul etnopolitic în care a fost atrasă să trăiască cu forţa. Nu a găsit şi nu va găsi, atâta timp cât poporul român de aici, aşa separat cum este, îşi va păstra trează memoria obârşiei sale şi simţul vital şi atât de necesar al autoconservării. Şi asta oricât de mari au fost şi mai sunt presiunile ca să îl facă să se împace cu soarta vitregă pe care o are şi cu gândul că cel mai puternic este şi cel drept, cum se încearcă inocularea acestor postulate la Chişinău, dar şi la Bucureşti.
Cei ce promovează astăzi aceste idei la Chişinău nu sunt neapărat oameni ai vechiului sistem, cu frică cronică faţă de ruşi. Impunerea în subconştient a lipsei de soluţii în favoarea interesului naţional şi renunţarea la efortul practic al reunificării este o preocupare şi a unor organizaţii şi grupuri mai noi, care sub acoperirea unor obiective de promovare a valorilor democratice, demonstrează în fapt reticenţă faţă de ideea unionistă şi chiar manifestă destulă intoleranţă faţă de promotorii ei. Scopul acestor organizaţii este să marginalizeze atât ideea, cât şi părtaşii ei şi să pună eticheta că adepţii unionismului sunt extremişti care atentează la statalitatea Republicii Moldova.
Şi la Bucureşti sunt destui părtaşi ai status-cvoului existent al naţiunii române, împărţite în două state. Sunt şi unii europarlamentari români care nici nu vor să audă de un proiect comun al naţiunii române care să fie pus pe agenda politicilor europene. Din cauza că problema reîntregirii nu este pusă în discuţie în spaţiile publice de dezbatere mulţi consângeni de dincolo de Prut nu cunosc lucruri elementare din istoria Basarabiei, au o închipuire vagă despre realităţile de aici şi în consecinţă, sunt indiferenţi de tot ce se întâmplă în jurul acestei probleme.
Concluzia pentru această stare de lucruri este că sistemul bolşevic, cel care a marcat cu atâta ferocitate naţiunea română în secolul trecut şi a decimat-o cu sânge rece în atâtea rânduri, continuă să ţină în menghinele sale o bună parte a mentalului naţional şi aici, în Republica Moldova, dar şi în România. Eforturile de emancipare pe acest tărâm, încercate mai mult decât timid pe ambele maluri ale Prutului în ultimii douăzeci de ani nu au condus la formarea unei opinii dominante, aşa cum ar trebui să existe în sânul unei naţiuni conştiente că trebuie să lupte pentru dreptul său la unitate, să militeze cu mai multă promptitudine pentru repararea prejudiciilor care i s-au adus în istorie.
Anul 2009, mai ales după victoria forţelor democratice în Republica Moldova în alegerile din iulie, poate fi unul de cotitură în această ordine de idei. Actualitatea reîntregirii nu este numai discutată, ea este parte a unor acţiuni practice care o împlinesc. Posibilitatea de a redobândi cetăţenia română este calea cea mai scurtă pentru basarabeni de a se regăsi în sânul unei naţiuni puternice, aflate la rândul ei în spatele unui scut de securitate al unei comunităţi de state europene, stabile şi prospere. Acest proces trebuie să ia amploare şi necesită susţinerea clasei politice aflate la guvernare la Chişinău şi cea care va veni la guvernare la Bucureşti după 6 decembrie. Orice întârziere în mlaştina vechiului sistem bolşevic, reciclat şi reactualizat, colportă riscul unei împotmoliri fatale din care nu va mai exista putinţă de salvare.
Pentru Vocea Basarabiei,
Valeriu Saharneanu
24 noiembrie 2009
