Se pare că Moldova a fost ocolită datorită unui scandal internațional în care a fost implicată anul trecut însă care a trecut neobservat pentru publicul larg, mass-media locală fiind preocupată de Ghimpu și decretul său antistalinist nefast. Esența „scandalului invizibil” constă în faptul că Moldova a oferit pavilionul național al statului moldovenesc navei Amalthea, care făcea parte din Flotilla Libertății și a fost sponsorizată de Fundația de caritate „Gaddafi International”, condusă de fiul liderului libian Gadaffi. Acțiunea a fost calificată de Israel și Occident drept o provocare. Criza a fost rezolvată după implicarea directa Statelor Unite și Uniunii Europene, urmare căreia nava a schimbat direcția spre Egipt și astfel a ieșit din joc.După părerea experților, acest fapt și l-a iritat pe prietenul lui Gadaffi, prim-ministrul rus Putin, și anume din cauza asta a fost ulterior stopat exportul vinurilor moldovenești în Rusia. În tot acest răstimp, decretul antistalinist „nefast” a lui Ghimpu a fost folosit în calitate de paravan pentru un scandal mult mai mare. Acest fapt ridică o serie de întrebări – cine a fost responsabil pentru această afacere încheiată cu Saif Gadaffi, care printre altele recent a vizitat Moldova. Care a fost rolul Ministerului Afacerilor Externe și a prim-ministrului și care a fost recompensa urmare „închirierii”simbolului statalității Moldovei și implicării în criza internațională? Și, nu în ultimul rind, cum au fost utilizate mijloacele obținute?
Competiția dintre Statele Unite și Germania favorizează Moldova
Politicienii americani totuși vorbesc despre interesul comun pentru Moldova din partea Germaniei și a Franței, deși Sarkozy ultimul timp dupa cum se știe a fost mult mai preocupat de vînzarea Rusiei a navelor militare Mistral. După părerea experților ruși „deși nu este încă clar dacă Rusia va achiziționa sau nu Mistralii francezi, este vădit faptul că Mistralii deja lucrează în folosul Rusiei, facînd poziția Franței foarte avantajoasă pentru Rusia”.
Originea istoriei de success
În calitate de un potențial „success comun” a fost ales conflictul transnistrean, fiind cel mai aproape de rezolvare și ultimul conflict european nerezolvat. Rusia își dorește includerea sa în sistemul securității europene comune, iar Germania propune Rusiei ca primul pas să fie rezolvarea problemei transnistrene.
Astfel, promisiunea comună a doamnei Merkel și a președintelui rus Medvedev de a ajuta în rezolvarea conflictului transnistrian demonstrează atitudinea constructivă a Rusiei. Asta asigură doamnei Merkel o susținere mai mare din partea societății civile și o pondere și mai mare în politica Europeană.
Problema este că Medvedev jucînd același joc cu Merkel, nu se grăbește sau nu este în stare să întreprindă fapte concrete în vederea soluționării conflictului transnistrian, chiar dimpotrivă - Rusia a activizat susținerea politică, economică și socială a Transnistriei, simțind creșterea concurenței în regiune din partea Uniunii Europene.
Ecoul propagandistic din timpurile razboiului rece
Astfel, Joe Biden poate oferi „istoria de succes” a Moldovei ca dovadă publicului sau că SUA, chiar și în timpul crizei economice, continuă să ramînă o supraputere democratică în lume. Stereotipul acesta propagandistic „ușor de consumat” pentru opinia publică americană Biden datorează comuniștilor moldoveni, care continuă să folosească simbolica arhaică și criminală a comunismului totalitar, condamnat de altfel de toată lumea ca o forță a răului.
Reminiscențe dureroase a Rusiei
În ultimul deceniu Rusia a primit două monumentale lovituri sub centură. Prima a fost refuzul subit a lui Voronin de a semna memorandumul Kozak, obligându-l pe Putin să se reîntoarcă în ultimul moment la Moscova – moment, din care s-a inceput lupta geopolitică dintre Rusia și Vest. Un an mai tîrziu, Rusia a suferit o lovitură și mai mare – victoria Revoluției Portocalii și înfrîngerea candidatului Yanukovici, susținut deschis de către Putin.
Dar de această dată, rușii au fost încrezuți că aidoma succesului din 2010 din Ucraina, cînd Yahukovici a schimbat la putere pe eroina Revoluției Portocalii Yulia Tymoshenko, vor reuși să ia sub control și autoritațile din Moldova.
Ceea ce pentru Rusia e un eșec geopolitic major, pentru SUA e în mod automat o victorie geopolitică, care trebuie valorificată de administrația lui Obama, atît în politica externă cît și cea internă. Dar victoria nu este completă pînă cînd nu e rezolvată problema transnistreană, care continuă să rețină Moldova în spațiul post-sovietic.
Americanii sunt foarte bine informați despre divergențele existente în cadrul Alianței și înțeleg că o vizită la un nivel înalt poate consolida alianța pro-europeană și interesele americane în Europa de sud-est.
De ce Moldova și nu Georgia?
De regulă, vizitele demnitarilor americani de rang înalt în această regiune includ neapărat și Georgia în itinerar. De această dată însă, vizita în Georgia a fost imposibilă dintr-un simplu motiv. Rusia așteaptă susținerea din partea SUA în procesul aderării acesteia la Organizația Mondială pentu Comerț. Avînd în vedere politica americană de „resetare” a relațiilor cu Rusia și fiind interesată în imensa piață de desfacere a Rusiei, SUA susține aderarea acesteia la OMC. Totodată, Georgia în calitate de membru al OMC de mai mulți ani are dreptul de a împiedica aderarea Rusiei la OMC, ca orice alt membru de altfel, în cazul în care are pretenții față de Rusia. Dispunînd de această pîrghie, Georgia vrea s-o utilizeze pentru a-și rezolva problemele sale teritoriale și de alt gen cu Rusia. În aceste zilele, Georgia conduce negocierile cu Rusia pe tema aderării acesteia la OMC, fiind ultimul obstacol în aceasta calea pentru Rusia.
De fapt, Moldova fiind în aceeași poziție ca Georgia fiind membru OMC de mai mulți ani dimpotriva a luat decizia să nu creeze probleme Rusiei. Oficial, SUA nu are nimic în comun cu pretențiile Georgiei față de Rusia, însă fiind cel mai mare finanțator și susținător al Georgiei, în principiu si în practică, ar putea sa faca presiuni neformale asupra Tbilisi in favoare Rusiei. Pentru a exclude cea mai mică aluzie la un astfel de scenariu în negocierile sale cu Rusia, Biden a fost nevoit să excludă din start Georgia din itinerarul vizitei sale.
Vizita la Chișinău după Moscova sugerează un mesaj complet diferit – obligațiunea Rusiei de a face presiune asupra Tiraspolului, care se bucură de susținere politică, economică și socială totală din partea Rusiei și continuă să existe doar datorita suportului imens al acesteia. Într-un sens Georgia și Transnistria joacă un rol similar în jocul geopolitic dintre SUA și Rusia.
Va fi sau nu vizita lui Biden în Moscova și Chisinau un succes pentru Moldova?
Corupția endemică și lipsa drepturilor pentru proprietăte privată în Rusia sunt piedici impenetrabile în calea investițiilor americane, ce nu pot fi ignorate de oamenii de afaceri americani. Anume din aceste considerente a pornit Putin discuția disperată cu Biden despre posibilitatea abolirii regimului de vize dintre Statele Unite și Rusia, încercînd să joace pe contradicțiile dintre SUA și Uniunea Europeană.
Bineințeles, că o astfel de propunere este inacceptabilă pentru Statele Unite. Se pare că mult-dorita de Obama „resetare” a relațiilor dintre Rusia și SUA așa și va rămîne pe hîrtie ca și pînă acum. Situația ar putea fi schimbată în cazul revenirii la putere după alegeri a lui Medvedev, care este susținut de administrația lui Obama, dar nu are susținere masiva în Rusia.
Nu este dificil de presupus că Rusia va deveni doar mai mult iritată de SUA și va spori în continuare susținerea Transnistriei. Corupția existentă în Moldova și lipsa reformei judiciare fac de prisos pînă cind și ridicarea amendamentului Jackson-Vanik pentru Republica Moldova.
