December 30, 2009

Chiar Ajuns Moldova o Moneda de Schimb pentru Aventurile Politici


Actiunile din ce in ce mai radicale ale liberalilor, mai ales cele ale lui Ghimpu si Chirtoaca, imbatati pina la turbare de victoria lui Basescu, protectorul lor, incep sa contureze clar planurile ascunse ale celor care au stimulat si intretinut rafinata lovitura de stat din Moldova prin care a fost adusa la guvernare aceasta clica liberalo-democrata care deja a deshis hotarele R. Moldova. Independenta R. Moldova este, acum, mai mult decit oricind, in cel mai mare pericol. Pericolul e cu atit mai grav cu cit totul se desfasoara sub privirile mult prea ingaduitoare ale Occidentului. Uneltele dezintegrarii acestei tari sunt liberal-democratii moldoveni, asta asa, ca acestor actiuni subversive sa li se dea o pretinsa fatada democrata, vezi, Doamne, aici, cica, ar fi vorba de vointa poporului! Pe dracu! Aici fac comert „geostrategic” cu teritoriul tarii cana goala Mihai Ghimpu si premierul Vlad Filat, prietenul anarhistei Natalia Morari! „Celebrul” Stanislav Belkovski, care in ultimul timp s-a reactivat in calitate de mare sustinator al unei viitoare Romanii Mari, spine ca Moldova oricum va trebui sa se uneasca foarte curind cu Romania, iar aceasta din urma va fi nevoita sa recunoasca independenta Transnistriei, „argumentind” aceasta necesitate de recunoastere prin faptul ca „Romania Mare” nu are nevoie de o Cecenie”. Acest „argument” este cu mult mai cinic si diabolic decit pare la prima vedere, iar asta deoarece omnivorul politolog rus „omite” sa pomeneasca sau sa prevada si alte „Cecenii” in imaginara Romanie Mare, acestea putind purta pseudonimele de Gagauzia, Balti, Taraclia, Tinutul Secuiesc si ce-o mai da Dumnezeu.
Credeti ca-i pasa cuiva de soarta cetatenilor acestei tari? Nimanui! Marii strategi stau cu hartile pe masa si cu creioanele cu care retraseaza granite si sfere de influente in prinosul Marilor Puteri, iar asta fara sa le pese in nici un fel de destinele unor oameni, a unor comunitati intregi de populatii. Vlad Filat si Ghimpu stiu ce spunem noi! Aceste planuri nu pot fi niciodata duse la indeplinire fara concursul marilor tradatori de neam si tara din statele care sunt transformate in monede de schimb, in tari-santaj. Iesirea lui Stanislav Belkovski la rampa explica destul de clar ce se ascunde in spatele tendintelor dictatoriale ale lui Ghimpu, graba cu care liberal-democratii au acaparat in regim de urgenta toate pirghiile Puterii, subordonarea mass-mediei si multe altele. Oare Occidentul chiar nu vede ce se intimpla si ce se urmareste? Greu de crezut!
Cistigarea alegerilor prezidentiale din Romania de catre Traian Basescu se va solda cu urmari incalculabile pentru soarta, independenta Moldovei, pentru stabilitatea si integritatea teritoriala a Romaniei si pentru viitorul relatiilor acestei tari cu Federatia Rusa. La fel, daca oAIE-a va conduce Moldova asa cum o conduc! Tot in contextul amintit mai sus, se explica destul de limpede graba cu care Ghimpu vrea sa amendeze Constitutia, sa o modifice si sa schimbe cele mai importante legi ale tarii. A ajuns o lume intreaga sa asiste cum jongleaza, interpreteaza si initiaza schimbarea unor legi si a Constitutiei un presedinte interimar care are doar pe hirtie o anume specializare juridica, dar si asta dobindita dupa, am auzit, 14 ani de osirdie prin corespondenta la facultatea de profil. Vin timpuri grele pentru aceasta tara, iar pe locuitorii acesteia ii asteapta mari incercari.
Pentru a va face o imagine cit de cit clara asupra „idealului Romaniei Mari” al lui Stanislav Belkovski, asupra faptului ca pentru acesta Moldova este doar un petic de pamint in calea oricui vrea sa-l stapineasca, nicidecum o tara recunoscuta si membra a ONU, va redam citeva crimpeie importante din declaratiile acestuia facute, se putea altfel?, intr-un interviu pentru agentia Lenta PMR din Transnistria!
„Unirea Republicii Moldova cu Romania devine tot mai reala, dupa schimbarea de putere produsa la Chisinau, desi, la nivel oficial, este respinsa o asemenea perspectiva”, considera politolog rus Stanislav Belkovski, presedintele Institutului moscovit pentru Strategie Nationala, potrivit agentiei Agerpres.
"In prezent, in Moldova sunt oameni care nu ascund ca unirea cu Romania este o problema a viitorului apropiat. Seful parlamentului si presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, vorbeste deschis despre acest lucru. Si cu toate ca, la nivel oficial, se neaga acest lucru, eu cred ca, dupa evenimentele din aprilie, dupa schimbarea de putere, dupa ce Partidul Comunistilor a trecut in opozitie, unirea Republicii Moldova cu Romania devine tot mai reala", a declarat politologul rus intr-un interviu pentru agentia Lenta PMR din Transnistria. El apreciaza, in continuare, ca „nu se poate vorbi de nici o integrare europeana a Republici Moldova, nici in viitorul apropiat, nici in perspectiva indepartata". "Si aceasta nu depinde de relatiile cu Romania, care este deja membru al UE, ci pentru ca UE nu se va extinde in urmatorul deceniu. Vechii membri, fondatorii UE, nu sunt interesati in extinderea Uniunii in perspectiva istorica apropiata", a afirmat Stanislav Belkovski.
„Daca Bucurestiul si Chisinaul se inteleg, si Moldova devine parte a Romaniei, atunci Transnistria va avea toate argumentele pentru recunoasterea independentei ei”, considera Belkovski. "De aceea, si Uniunea Europeana, si Rusia, si alte tari, intelegind toata gravitatea unirii Romaniei si Moldovei, vor trece la recunoasterea Transnistriei. Eu cred ca „Romania Mare” nu are nevoie de o Cecenie a ei, de aceea Bucurestiul va recunoaste printre primii independenta Transnistriei", a declarat Stanislav Belkovski in acelasi interviu. Tocmai ce asteapta Vlad Filat si Ghimpu-Chirtoaca. Lupu si Diacov tac. Tac maninca si rid vois cind ii suna Filat sau Ghimpu.

Mihai CONTIU

Partidul Conservator (dezambiguizare) - Wikipedia

Partidul Conservator s-ar putea referi la:

Putin de la 97% la 98%: ZIUA

Corespondentul Vremia Novostei la Bucuresti explica procentele de la Kremlin
Putin de la 97% la 98%




-- Prima TV difuzeaza astazi incepand cu orele 12.00 dezbaterea organizata de ZIUA si fundatia Rusia-Romania "Ipoteza: Transnistria contra Basarabia" * La Realitatea TV s-a enuntat o noua teorie: Belkosvki ar putea fi agent al liderului separatist transnistrean Igor Smirnov

In cotidianul moscovit Vremia Novostei a aparut ieri o corespondenta de la Bucuresti in care este prezentata dezbaterea "Ipoteza: Transnistria contra Basarabia", organizata pe 9 iunie de ZIUA si Fundatia Rusia-Romania. Semnatarul articolului este Viaceslav Samoskin, ziaristul rus cu cea mai mare vechime in Romania. Materialul are ca subtitlu "Proiectul rus i-a socat pe romani", cuvantul "proiect" fiind folosit insa in sens ironic. Samoskin activeaza in Romania inca din 1989, fiind unul dintre martorii demonstratiilor din noapte de 21 decembrie de la Bucuresti si un excelent cunoscator al realitatilor romanesti. De altfel, el a fost prezent cu doua zile in urma si la emisiunea "Stirea de la ora 22" realizata de Roxana Niculescu la Realitatea TV, unde a facut cateva comentarii de senzatie. In prezenta fostului ministru de Externe Adrian Severin si a colegului nostru Victor Roncea, el a anuntat ziarul ZIUA ca traducatoarea din limba rusa a lui Stanislav Belkovski a gresit o afirmatie: Putin este convins in procent de 98% de ipoteza prezentata de politologul rus. Si presedintele rus ar actiona numai dupa ce ce are incredere intr-un plan in procent de 101 la suta, a completat Samoskin citandu-l pe Belkovski. Totodata el a mai creditat o teorie care circula in mediile de informatii, si anume ca emisarul neofical al Moscovei ar fi de fapt emisarul Tiraspolului, fiind platit de liderul separatist Igor Smirnov sa agite apele la Bucuresti.

Ieri, extrase din materialul publicat de cotidianul Vremia Novostei (pe care noi il reproducem integral) a fost preluat imediat de agentia Lenta.Ru si difuzat sub titlul "Stanislav Belkovski propune Romaniei Moldova in schimbul Transnistriei". Agentia trage concluzia ca partea romana nu a ramas prea incantata de propunerea lui Belkovski. Pe forumului site-ului Lenta.Ru, parerile cititorilor sunt impartite, in functie de apartenenta lor statala sau etnica, unii propunand organizarea unui referendum in Republica Moldova pentru autodeternimarea Transnistriei, altii chemandu-i pe rusi sa se intoarca la patria mama. Astazi, incepand cu orele 12.00, Prima TV va difuza largi extrase din conferinta internationala "Ipoteza: Transnistria contra Basarabia". (D.E.)

Ipoteza Belkovski, o ruleta ruseasca
"A se renunta la reunificarea fortata a Transnistriei si Republicii Moldova, a da Moldovei posibilitatea sa se uneasca cu Romania, iar Transnistriei - dreptul la autodeterminare. Aceasta propunere de senzatie asupra rezolvarii problemei transnistriene a rasunat la seminarul international "Ipoteza: Transnistria contra Basarabia" organizat la Bucuresti de Grupul de presa ZIUA si Fundatia "Romania-Rusia". La seminar au participat autorul planului de solutionare a problemei transnistriene, direcorul Institutului de Strategie Nationala din Moscova, Stanislav Belkovski, doi fosti ministri de externe ai Romaniei, Teodor Melescanu si Adrian Severin, precum si istorici, politologi si reprezentanti ai societatii civile din Romania, Moldova si Transnistria. Acest plan senzational circula de la "masa rotunda" asupra Transnistriei tinuta in aprilie, la Odessa. Documentul se bazeaza pe teza potrivit careia Republica Moldova actuala este o formatiune artificiala si nu este viabila ca stat. Moldova (in sensul: Basarabia - n.n.), chipurile, totdeauna a fost parte a ceva - ba a Rusiei, ba a Romaniei, ba a Uniunii Sovietice. Plus faptul ca nazuintele vitale ale cetatenilor ei sunt orientate spre strainatate, Rusia si alte meleaguri indepartate. De aceea, cea mai buna solutie pentru Moldova, sau Basarabia cum o numesc romanii, ar fi, dupa parerea autorilor planului, reunificarea ei cu Romania care ii este apropiata din punct de vedere istoric, etnic si cultural si integrarea ei ulterioara in Europa. Domnul Belkovski a declarat ziarului "Vremia Novostei" ca planul sau nu reprezinta punctul de vedere oficial al Rusiei, insa o serie de "persoane influente" din Moscova il agreeaza.

Moldova a slabit, Transnistria s-a intarit
In contrast cu Moldova, Republica Moldoveneasca Transnistreana, nerecunoscuta de nimeni si nesprijinita de banci mondiale si fonduri monetare, a depasit distrugerea provocata de razboiul din 1992 si in 14 ani de existenta independenta nu a facut decat sa se intareasca, iar pe plan economic a supravietuit destul de bine. Mai mult decat atat, istoriceste, Moldova si Transnistria nu au fost niciodata impreuna. Dupa al doilea razboi mondial, Transnistria a fost bagata in mod artificial in componenta Republicii Soveitice Socialiste Moldovenesti. Insa pe de o parte a Nistrului totdeauna a dominat natiunea titulara, moldovenii, pe de alta parte, in Transnistria, populatia rusofona, ucraineni si rusi. Razboiul din anul 1992 a aprofundat si mai mult prapastia care desparte Moldova de Transnistria. Iata de ce a esuat planul de federalizare a Moldovei propus de actualul sef al aparatului guvernului rus, Dmitri Kozak, considera autorul planului senzational privind schimbul Moldova contra Transnistriei. Academiceanul roman Constantin Balacescu-Stolnici a reactionat la ideea politologului in turneu destul de dur: "Temeti-va de rusi chiar daca vin cu daruri". Dupa parerea participantilor seminarului, atat romani, cat si moldoveni, Moscova "tenteaza" Romania cu unirea cu Basarabia pentru a transforma Transnistria in al doilea Kaliningrad care ar deveni o platforma militara a Rusiei pentru a controla intrega regiune. Diplomatii romani, domnii Severin si Melescanu, considera ca problema reunificarii cu Moldova trebuie sa ramana pe agenda, dar nu trebuie sa fie rupta de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Aceasta din urma este o prioritate pentru Romania, or, unirea cu Moldova, mai inapoiata din punct de vedere economic si social, ar deveni o povara in plus. Mai trebuie tinut cont de faptul ca libertatea de miscare a Romaniei dupa intrarea ei in NATO a scazut. Aceasta va scadea si mai mult dupa integrarea in UE", se incheie corespondenta lui Viaceslav Samoskin.
Agentia "Rusia la zi"


Gardianul - Ion Iliescu: Basescu este un primitiv si nu poate reface relatiile cu Rusia

23-12-2009

Intr-un interviu acordat lui Viaceslav Samoskin, corespondentul ziarului “Vremia Novostei” de la Moscova, Ion Iliescu este de parere ca relatiile Romaniei cu Federatia Rusa s-ar fi imbunatatit daca la alegerile prezidentiale ar fi invins Mircea Geoana. “El are experienta diplomatica. Pentru el, caracteristica este deschiderea, are alta pregatire intelectuala decat Basescu, a carui gandire politica este primitiva. E adevarat, viata e plina de surprize – viata l-ar putea invata cate ceva pe actualul presedinte”, crede Ion Iliescu. “In ultimii 20 de ani, au avut loc contacte folositoare intre Romania si Rusia, dar asupra acestor relatii si-au lasat amprenta prejudecatile, in special din partea anumitor forte politice. Este vorba de aversiunea romanilor fata de rusi pentru ca, la un moment dat, Rusia a rupt Basarabia, apoi nordul Bucovinei. Un rol l-a jucat si problema inca nerezolvata a Tezaurului romanesc, incredintat spre pastrare Rusiei in anii 1916-1917. Ambele tari trebuie sa se debaraseze de complexele istorice si sa dea dovada de realism. Cu totii ne indreptam spre o Europa unita, unde granitele isi vor modifica importanta. Polonia si Ungaria au avut, la randul lor, probleme cu Rusia, dar in tot acest timp au dezvoltat pragmatic intense relatii economice si culturale cu Moscova. Noua ne-a lipsit intelepciunea si asta este urmarea presiunii fortelor conservatoare in viata politica a Romaniei. In politica nu te poti lasa ghidat de sentimentul de ura. Dar si Rusia putea sa dea dovada de mai multa intelegere. Iar acum, situatia este si mai complicata. Sudul Basarabiei si regiunea Cernauti apartin Ucrainei, unde sentimentul de nedreptate generat de istorie este si mai puternic. Dialogul se dovedeste mai dificil. Dar pe mine ma ingrijoreaza anturajul lui Basescu. Acesti intelectuali, in loc sa-i dezvolte orizontul de gandire, il invata numai ce nu trebuie. Acum, dupa 20 de ani, el a descoperit pentru sine anticomunismul! Ce curaj poate fi asta sa condamni, in termenii unui document special, comunismul in conditiile in care el nu mai exista si nu mai reprezinta vreun pericol. Un astfel de document nu valoreaza nimic! Adevarata condamnare a sistemului comunist a venit din partea revolutiei romane, care a condus la prabusirea lui”, a explicat parintele “democratiei originale” din Romania.

Partidul Democrat Liberal - Partide politice | Infovot

Partidul Democrat Liberal - Partide politice | Infovot
Partidul Democrat a luat fiinta la 6 februarie 1990.
Partidul Democrat este un partid modern, de cuprindere nationala, fiind succesorul Frontului Salvarii Nationale, al Partidului Democrat, al fuziunii prin absorbtie cu Partidul Democrat al Muncii, Partidul Unitatii Social Democrate, Frontul Democrat Roman, Partidul Alianta Nationala si Partidul Pensionarilor si al Protectiei Sociale.
Prin vocatia sa nationala, Partidul Democrat este partidul intereselor actuale si de perspectiva ale natiunii romane, ale fiecarui cetatean al Romaniei.
Sigla Partidului Democrat este trandafirul, sub care se afla prescurtarea PD, ansamblul fiind incadrat intr-un patrat cu colturile rotunjite.

DOCTRINA SI PROGRAM

Partid de centru, republican, cu doctrina populara europeana moderna ale carei principii sunt: o economie de piaţă eficientă, umană, solidară, servicii publice moderne, performante, protecţie socială extinsă, activă şi bine orientată, în acord cu o justiţie independentă, accesibilă, securizantă.
Partidul Democrat este un partid pragmatic, modern, reformator, un partid cu experienta guvernarii, pregatit pentru provocarile acesteia, un partid care reprezinta si promoveaza vointa politica, interesele si dezideratele unor largi categorii sociale.
Partidul Democrat este un partid activ, conectat la realitatile politice din Uniunea Europeana, deschis la schimbare si la colaborarea cu exponentii curentelor politice dominante la nivel european.

AFILIERI

Partidul Democrat este membru al Partidului Popular European.

December 29, 2009

Premierul Vlad Filat apreciat de preşedintele Uniunii Europene, la Bruxelles (VIDEO)

Vlad Filat » Arhiva blog-ului » Premierul Vlad Filat apreciat de preşedintele Uniunii Europene, la Bruxelles (VIDEO)
www.stireazilei.md
VF
“Pentru viitorul Republicii Moldova este extrem de important angajamentul pro-european si pro-reformist al Guvernului de la Chisinau”, a declarat presedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, in cadrul intrevederii de astazi cu premierul moldovean, Vlad Filat.
Intrevederea a avut loc la Bruxelles, unde premierul se afla pentru a participa la reuniunea Consiliului de Cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeana.
Oficialul european a precizat ca determinarea si vointa politica a Guvernului de a avansa pe calea reformelor si a integrarii europene va contribui la solutionarea problemelor cu care se confrunta tara in prezent.
Presedintele UE a mentionat ca Uniunea Europeana trebuie sa sustina Republica Moldova in realizarea perspectivei de integrare europeana, inclusiv prin actiuni concrete care ar materializa vointa politica de ambele parti.
Premierul Vlad Filat a declarat ca noua guvernare a Republicii Moldova s-a angajat intr-un amplu proces de reforme si actiuni concrete in vederea modernizarii institutiilor statului si implementarii standardelor si valorilor europene.
Vlad Filat a spus ca este recunoscator Uniunii Europene pentru deschiderea fara precedent fata de Republica Moldova, ceea ce determina guvernarea de la Chisinau sa fie si mai ferma in procesul de integrare europeana.
Prim-ministrul a mentionat importanta asistentei financiare acordate de catre Uniunea Europeana Republicii Moldova, precum si a suportului in vederea consolidarii capacitatilor administrative.
Filat a facut si o trecere in revista a relatiilor cu tarile vecine, mentionand imbunatatirea considerabila a acestora in ultimul timp.

December 27, 2009

The US, India, China and Russia: economic heavyweights shape up for 2010 - Telegraph

The US, India, China and Russia: economic heavyweights shape up for 2010 - Telegraph
Earth from space in July 2007
On the turn: which way will the economic wind blow in 2010? Photo: NASA
United States
If 2009 was all about recession, for Wall Street, 2010 will be all about recovery. One of the first signs of this will be seen in bankers' pay packets. January will be the month when investment banks such as Goldman Sachs and Morgan Stanley, and the more diversified conglomerates such as Citigroup and Bank of America, release details of what they intend to pay the "masters of the universe".
The publication of those figures willre-ignite the row over rewarding those whom the majority of the population – both in the US and the UK – believe participated in the near-downfall of modern capitalism.
The situation will be exacerbated because, in spite of the economic problems of 2009, many banks have had a stellar year. Fewer competitors, a rebound in the equity markets and relatively easy comparisons compared with a weak 2008 add up to bumper bonuses.
Goldman Sachs will remain the lightning rod of popular anger. It will be interesting to see whether the bonus total exceeds 2007's $20.2bn (£12.7bn) pot, and what the remuneration committee chooses to award chairman Lloyd Blankfein, who picked up $68.5m two years ago. It's my guess that both figures will be around or below those of 2007 – as the bank tries to continue to ease the public mood.
While Wall Street's lobbyists will be working overtime to demonstrate that everything is back to normal, congressmen from both parties will attempt to push through Bills to ensure that the financial crisis does not happen again - and that if it does, the American taxpayer won't be the one footing the bill.
Senator Ron Paul's attempts to audit the Federal Reserve annually may gain traction. And while John McCain's attempt to revive the 1933 Glass-Steagall Act – which would stop retail banks from owning investment banks – may seem far-fetched, it will revive a strain of debate as to what exactly the purpose of commercial banks should be.
On the flip-side of the regulation coin, market enforcement will also be a key theme.
Although 2009 brought us the public confession and conviction of Bernard Madoff, 2010 will just as certainly bring other major names to New York's many courthouses. The Securities and Exchange Commission and the Department of Justice have started to step up their surveillance on a number of insider trading rings, so more big-name hedge fund managers are likely to feel the heat.
The year could also – depending on court schedules – bring the trial of Raj Rajaratnam, the founder of Galleon Group, who is accused of, but denies, being part of a $20m insider trading ring.
From a financial perspective, Wall Street itself will have a good year, as long as the economic recovery continues. The final quarter of 2009 has provided some significant merger and acquisition activity – GE selling part of its stake in NBC, Exxon buying XTO and Berkshire Hathaway's takeover of Burlington Northern – and this will continue as company boards attempt to use returning debt markets to leverage cash that has been burning a hole in many a balance sheet.
Initial public offerings (IPOs) will also be back, as growth companies look to access new capital, and quoted companies look to offload non-core subsidiaries. But what will also be evident is the return of the private equity IPO, with a whole roster slated to float on both the New York Stock Exchange and Nasdaq in the first quarter.
The phenomenon will be part of the wider return of the major private equity houses themselves – who have spent much of the financial crisis trying not to be noticed, and desperately attempting to restructure failing investments.
But with Blackstone and, increasingly, KKR becoming multi-functioning investment boutiques, one of the key themes of the year will be how each begins to encroach on the roles traditionally fulfilled by Wall Street.
As 2010 beckons, buoyed by relatively stable markets, the number of participants looking to take a slice out of New York's ever-lucrative financial pie will increase, be it private equity houses or the growing number of advisory boutiques providing the challenge.
India
When the engines of American and European growth conked out last winter, India dropped down a few gears but it wasn't long before it was going full throttle once again.
That's not to say India didn't share the world's pain. Diamond cutters and polishers in Surat lost their jobs and construction workers on the country's growing number of glass and steel retail malls packed up their tarpaulins and headed home to their villages with their child-labour offspring in tow. India's second richest man, Anil Ambani, became the world's biggest loser when a slump in share prices wiped an estimated $30bn from his personal wealth.
But the country's great Mofussil, its back of beyond, the small towns where almost everyone buys Indian, kept on growing. While headline growth rates crashed from an average 9pc over the past four years to just above 6pc, the industries that serve Indian domestic demand did rather better.
This is the real story of India – not the New Raj of Indian companies such as Tata buying up British icons like Jaguar Land-Rover or the steel giant Corus, but of meeting the fast-rising demands of people away from the major cities who have survived on very little for decades but now want much more.
By May this year, car sales had increased 2.5pc on the previous year, and were up for the fourth consecutive month, throughout some of the worst months for the global economy. By November this year sales were up by 60pc. For two-wheelers, companies such as Hero Honda scored a 32 per cent increase while Bajaj saw sales rise by 84pc on November 2008.
Those companies that embraced globalisation by launching aggressive acquisition campaigns, such as Tata, suffered in overseas markets – its Jaguar Land-Rover takeover appeared to threaten the company at one point – but now appear to be looking outwards again. India's largest business families and its Navratnas – the main public sector enterprises with autonomy to invest – are looking at major joint ventures and acquisitions in Africa.
But it is in India where the greatest opportunities lie - and also the greatest obstacles to every Indian's ambition of one day overtaking China as the world's fastest growing economy. India has a very long way to go to achieving that ambition - some predict it could happen by 2030.
The big challenge to India's growth potential – and one in which is has so far failed – is building a good road network.
To stand any hope of catching China, it needs to spend more than $16bn on roads in the next two years, but the issue of highway construction highlights one of India's biggest challenges: it's a democracy. When China decides to build a road it forcibly ejects villagers from their homes and throws down the hardcore. In contrast, India's officials can rarely acquire small pieces of land for public projects without the mother of all battles.
The result is that crops that could feed the 1.1bn population and ease food price inflation rot on the road long before they reach market, deteriorating in unrefrigerated trucks toiling to hit 30kph. This is why when India's wealthiest man, Mukesh Ambani, the brother of Anil, launched his Reliance Fresh supermarket chain he factored in the need for a fleet of private cargo planes to bypass the country's impossible road system.
The story if India's development is, in many respects, that of every great Indian business: Reliance became India's wealthiest company not by globalising, but first by selling cheap polyester to millions of Indians who could not afford natural fabrics, and then cheap Chinese mobile phones to millions of poor rickshaw-wallahs who wanted a piece of the digital age.
Tata focused on this last year when it launched the world's cheapest car, the Nano, for £1,200 – slightly more than a motorbike – to make car ownership affordable for Indian families who currently travel five to a scooter.
It also launched the world's cheapest ready-to-move-in apartments for £6,000, and has this month revealed the world's cheapest water purifier: the prospect of keeping your family free of water-borne diseases for just £10 – £190 cheaper than the market leader.
India's growth will continue to rise in 2010, but the rate will depend on how quickly it can reach its own people.
China
If television holds a mirror up to society, then it tells you something about contemporary China that the programme that tapped most deeply into the popular imagination in 2009 was Snail House – a soap opera about the country's sky-rocketing property market.
And concerns about the sudden leap in property prices in China this year – figures for the month to November show prices now rising at an annual rate of 14pc – are not simply confined to first-time homebuyers.
It now seems increasingly clear that after a year of massive fiscal and monetary stimulus, China's wider economy is starting to overheat, with rising property prices merely a symptom of a much deeper malaise.
Alongside the property bubble, consumer prices are now starting to rise again after nine months in negative territory. Headline inflation this year will be close to zero, but economists are worried.
Those numbers point to consumer price inflation hitting 4pc to 5pc next year, a figure that makes the rulers of a still relatively poor country extremely nervous – the student protests of 1989 had their economic roots in popular discontent over high inflation.
On almost any measure – excessive industrial output, money supply growth, fixed asset investment, rising food prices – the warning lights for China's economy are now starting to come on.
If 2009 was the year that China took many of the global economic plaudits, then 2010 is already shaping up as a far more difficult year for policy makers in Beijing.
The concern for many economists is that the mandarins holding the levers of China's command-capitalist economy remain fixated on the idea that 8pc GDP growth must be preserved at all costs.
In an economy where 95pc of GDP growth this year came from investment, this obsession means pumping billions more yuan into roads, railways and power stations, even as inflationary pressure continues to grow.
Chinese banks pumped 10 trillion yuan (£900bn) into the economy this year and they are expected to inject another 8 trillion yuan in 2010. This might appear like retrenchment, but that is still nearly twice the 4.6 trillion yuan of the loans disbursed in 2008.
China's heavy industries – cement and steel particularly – need the boom to keep running at a time when the ability of China's "real" economy to absorb new capacity is constrained by the continued slump in demand for its exports.
It is that same slump – exports are still 15pc down on a year ago – that could also dissuade Beijing from taking another practical measure to rein in inflation, namely allowing its undervalued currency, the renminbi, to rise against the dollar.
Since many exporters are already working on wafer-thin margins, even a 3pc to 4pc rise in the value of the renminbi would put a great many Chinese factories out of business, something that Beijing has already indicated is politically unacceptable.
If export demand doesn't pick up, China will have little choice but to keep revving the engine of government investment to maintain growth levels – a sure-fire recipe for further overheating.
All of which very likely leaves China's leaders facing some very unpalatable dilemmas by the second quarter of 2010, as rising inflation forces a choice between tolerating higher prices, sacrificing growth or allowing the currency to rise.
"Beijing will be walking a dangerous tight-rope in 2010," says Tom Miller of the Dragonomics consultancy in Beijing. "The serious concern at the moment is that they appear to be excessively favouring growth over managing inflation."
The risk is that in trying to steer a middle course, the timidity of Beijing's policy makers will allow China's already risky asset bubbles to inflate to dangerous new levels – far riskier than allowing a moderate slowdown.
Move too slowly to exit the stimulus and Beijing might find that, for all the plaudits its economic crisis management has received this year, it wakes up to a hangover in 2010.
Russia
Russia in 2010 is not the Soviet Union circa 1985. But the challenge is one that would be eerily familiar to Soviet reformer Mikhail Gorbachev: perestroika or restructuring on a gargantuan scale.
There is, of course, one key difference a quarter of a century later. The Kremlin leaders of today, unlike Mr Gorbachev, have scant interest in political reform beyond tinkering with the existing system and suppressing social discontent. Their priority – or so they say – is structural economic reform aimed at curing Russia of its crippling dependence on oil and gas revenues.
Russian politicians have been talking about the need to diversify and modernise the country's Soviet-style real economy for years. Yet they have done little. President Dmitry Medvedev insists that things will be different this time round.
The reason, he says, is simple: 2009 and the global economic crisis gave the world's largest energy exporter the mother of all scares. As oil prices skidded towards the $30 mark, even Vladimir Putin, the country's famously self-confident prime minister, must have felt a little worried. The savage collapse in commodity prices and sharply lower demand for oil was a body blow to the Russian economy. It was a shock to the Russian elite, who had grown complacent after eight straight years of oil-fuelled economic growth.
Russia's economy shrank by 8.7pc, the worst contraction since 1994. Stock indices plunged, factories closed, unemployment spiralled, the Kremlin burnt through a third of its international reserves propping up the rouble, and a consumer boom that had fuelled everything from the housing market to consumer durables and cars hit the wall.
Some of the country's richest oligarchs were dangerously over-leveraged. As they scrambled to meet margin calls and sell off their assets in fire sales, their net worths tumbled.
Cracks began to appear, too, in many of the grim Soviet-era one-company towns that dot Russia, where the inhabitants are wholly dependent on one enterprise for their livelihoods. As wages went unpaid for months and production ground to a halt, Mr Putin and other top officials had to visit the stricken towns in person to assuage popular anger.
In the end, a recovery in the oil price, coupled with resurgent demand from China, saved the Russian economy. An oil price of between $70 and $80 suits the Kremlin nicely.
It has now started to rebuild its international reserves and the economy is showing signs of life, with growth in 2010 estimated to be anything from 2.5pc to more than 5pc.
Chris Weafer, chief strategist at UralSib Financial Corporation, says the Kremlin's to-do list is nonetheless lengthy. It needs to reduce interest rates and inflation, cut unemployment, get the banks lending again and try to woo foreign investors.
"The feel-good factor has to be restored," says Mr Weafer. "People's expectations are very different from 10 years ago and are very high. They have got used to experiencing regular economic growth, expect it to continue and expect to have European living standards in the next few years."
Upgrading the country's crumbling Soviet-era infrastructure and diversifying the economy with the help of foreign investors should be a priority, he adds.
The headlines for investors have, however, made grim reading in recent months: African levels of corruption; a corporate lawyer, Sergei Magnitsky, dead in prison due to medical treatment allegedly being withheld; and the abrupt exit from the market of French hypermarket Carrefour. Add to that Ikea's complaints of official corruption and bribery and the investment climate looks even bleaker.
To his credit, President Medvedev has become an expert at describing Russia's ills and setting out what needs to be done. Without serious economic reform, says Mr Medvedev, Russia does not have a future.
His tendency to frame the debate in such stark terms is understandable. The world's largest country responds to change slowly and has an army of bureaucrats who like the current setup and are likely to resist reform.
Mr Weafer says foreign investors are looking on anxiously to see if Mr Medvedev can convert his rhetoric into action.
"That," he says, "is the 64m rouble question, and there is a considerable amount of scepticism."

Se spulberă toate miturile comuniste - Radio Free Europe/Radio Liberty © 2009

Se spulberă toate miturile comuniste - Radio Free Europe/Radio Liberty © 2009

Alexandru Tănase
23.12.2009
Valentina Ursu

AUDIO: Interviul matinal: cu Alexandru Tănase

Ascultă MP3
Descarcă Audio MP3

Bilanț 2009 și perspective 2010 văzute de ministrul de justiție Alexandru Tănase
Politicienii fac bilanţul anului 2009 dar mai fac si prognoze pentru 2010. Europa Liberă a discutat aseara cu Alexandru Tanase, ministru al Justitiei, care mai intai spune cum a fost anul care trece in istorie
Valentina Ursu: Se apropie sfarsitul anului si e tocmai potrivit sa facem o retrospectiva: ce a mers, ce nu a mers, pentru ca a fost pentru prima oara de la proclamarea Independentei Republicii Moldova cand cetatenii au fost chemati de doua ori la vot, au avut loc si actiuni de protest postelectorale. Domnule Tanase, in calitate de ministru, dar si ca deputat sa va intreb prin ce s-a remarcat 2009?
Alexandru Tănase: 2009 este anul cand, contrar oricaror calcule şi expectative realiste, au fost debarcati de la putere comunistii, a fost demolat ultimul regim comunist din Europa. Nu a fost usor, dar probabil ca este mult prea complex acest an si au avut loc mult prea multe evenimente. Anul ăsta au avut loc manifestatii populare de amploare. Urmaream la TV un documentar cu evenimentele de la revolutia din decembria din 1989 din România. Sincer sa fiu, ceea ce s-a intamplat la Chisinau am gasit mult mai structurat si mai exact ca actiuni si ca si finalitate. Pana la urma, in Republica Moldova, dupa evenimentele din 6 si 7 aprilie au avut loc alegeri anticipate, care de fapt au spulberat Partidul Comunistilor de la putere, in ciuda faptului ca mai au inca multe mandate in Parlament.


Valentina Ursu: Dar cand vom afla adevarul despre 7 aprilie?


Alexandru Tănase: Stiti foarte bine ca functioneaza acum o comisie in Parlament. Dl. deputat Nagacevschi este presedintele acestei comisii. Evenimentele au fost mult prea complicate si adanc camuflate.

Valentina Ursu: Se zvoneste ca ar fi disparut anumite documente, chiar dosare ar fi fost distruse. Sa fie, oare, asa?

Alexandru Tănase
: Sigur ca da. Comunistii inainte de a pleca de la putere, au dat indicatii la foarte multe institutii de stat să distruga corespondenta secreta, o serie de documente, care ar putea sa-i incrimineze in privinta celor intamplate pe data de 6 si 7 şi dupa 7 aprilie, cand au avut loc represalii violente impotriva tinerilor, fara absolut niciun fel de justificare logica.

Valentina Ursu: Cunoasterea adevarului despre evenimentele din 7 aprilie ar fi in defavoarea fostei guvernari comuniste?

Alexandru Tănase
: Sunt absolut convins ca va iesi la suprafata adevarul si va fi ultimul cui, hai sa zicem aşa, in sicriul politic al Partidului Comuniştilor. Deoarece ei au si pierdut alegerile, din cauza la 7 aprilie. S-o spunem aşa cum este. Planul lor initial urmarea putin alt scop. Ei credeau ca vor reusi sa foloseasca intreaga masinarie de stat pentru a speria populatia, a o isteriza, a crea un pericol fals al democratilor. Dar acum, daca observam, incet dar sigur, se spulbera toate miturile comuniste. Si cu 7 aprilie s-a vazut ca de fapt ei au fost care au organizat. Sperietorile lor că daca vin democratii se vor inchide scolile ruseşti nu s-au adeverit. Sperietorile ca in cazul in care preiau democratii puterea se vor plati pensiile cu intarziile sau platite cu caloş sau barter – nimic nu se adevereşte. Dimpotrivă! In ciuda unei crize fara de precedent, cu o mosteniri absolut dezastruasă, care se cifreaza doar la estimarile prealabile in suma de 8 mlrd de Euro, noi reusim sa platim salariile si pensiile.


Valentina Ursu: Si totusi daca e sa analizam ceea ce se intampla in cadrul AIE, fiecare componenta, adica fiecare partid ar avea anumite rezerve faţă de ceva sau cineva.

Alexandru Tănase
: Este adevarat ca suntem 4 partide politice distincte, 4 partide care impartasesc viziuni pe alocuri diferite. Este ceva absolut normal. Si in cadrul unei familii sotul si sotia se intampla sa nu aiba o intelegere totala asupra tuturor problemelor cu care se confruntă.

Valentina Ursu: Coalitia liberal-democrata este una functionala?



Alexandru Tănase: Pe moment este functionala.

Valentina Ursu: Dar pe viitor?



Alexandru Tănase: Eu sincer sper ca vom reusi sa comunicam, sa ne convingem reciproc unii pe altii pentru a vota anumite proiecte. Avem puncte de vedere diferite nu asupra unor chestiuni abstracte, dar asupra unor proiecte de legi regulatorii pe care urmeaza sa le resimta fiecare cetatean.

Valentina Ursu: Si totusi aceasta majoritate parlamentara nu a reusit sa aleaga şeful statului. Acum toata lumea se intreaba ce fel de criza parcurge Parlamentul de la Chisinau una constitutionala sau una politica?



Alexandru Tănase: Este o criza constitutionala.

Valentina Ursu: Dar ce ne poate aduce 2010? Un an cu preşedinte ales sau un an cu anticipate parlamentare?



Alexandru Tănase: Sunt convins ca va fi un an cu preşedinte ales, la fel cum sunt convins ca vor fi alegeri anticipate. Legea spune extrem de clar ca in cazul in care se alege şeful statului, Parlamentul se dizolva. Noi am introdus o claritate in acest sens. Urmand spiritul legii, noi nu avem cum sa nu petrecem alegeri anticipate in august, septembrie, octombrie 2010. Ramane deschisa problema cu alegerea sefului statului.


Valentina Ursu: Dar si cea privind adoptarea unei noi Constitutii.


Alexandru Tănase: Da, reforma constitutionala. Că nici aici nu este o intelegere totala despre ce facem. Adoptam o noua Constitutie sau modificam actuala Constitutie.

Valentina Ursu
: Ce ar fi mai bine?


Alexandru Tănase
: Ideal ar fi sa avem o noua Constituie. Problema este cat de realistic ar fi un asemenea proiect si in ce masura el are şanse sa fie dus pana la bun sfarsit.

Valentina Ursu: De ce n-ar avea şanse?



Alexandru Tănase: Este necesar ca acest punct de vedere sa fie impartasit si de restul actorilor politici. Eu nu sunt convins ca ei au aceleasi viziuni asupra acestei probleme. Am avut unele discutii cu unii colegi din AIE care au anumite rezerve vis-a-vis de capacitatea clasei politice de a merge coagulat spre adoptarea unei noi Constitutii. Exista si un punct de vedere ca ar fi termenii prea restranşi şi mai avem de discutat si cu reprezentatii Comisiei de la Veneţia sa vedem exact care sunt viziunile lor.


Valentina Ursu: Pana la un eventual scrutin parlamentar va fi sau nu un referendum constitutional?


Alexandru Tănase: Avem nevoie de un referendum pentru a efectua o reforma constitutionala. Ceea ce urmeaza sa stabilim: care este continutul acestei reforme constitutionale? Adoptam o noua Constitutie sau o modificam pe actuala? Ce facem cu institutia sefului statului? Avem sau nu nevoie de aceasta institutie?

Valentina Ursu
: Adica Republica Moldova ar putea sa ramana o ţară cu regim parlamentar.


Alexandru Tănase
: Nu. Noi trebuie sa decidem, asta este ideea. In cazul de faţă trebuie să tinem cont de specificul si mentalitatea locuitorilor, poporului Republicii Moldova. Nu poti sa faci un document abstract care suna foarte bine in crestomatie sau intr-un manual de drept constitutional, dar care ar funcţional extrem de prost tinand cont de relieful politic pe care il avem noi. Cea mai buna solutie pentru moment este de a stabili prin referendum procedura alegerii sefului statului care din punctul meu de vedere si al majoritatii cetatenilor Republicii Moldova trebuie sa fie ales prin vot direct. Dar asta inseamna, implicit, să intervenim si la competentele sefului statului. Deoarece e putin diferit statului unui preşedinte ales de intreg poporul decat unul ales de Parlament. Să gasim acel consens să efectuam referendumul, sa modificam Constitutia, si in toamna, cand vom intra in alegeri anticipate, să intram cu alegeri parlamentare, alegeri prezidentiale. Ar mai exista si optiunea sa efectuam alegerile nu in toamnă dar in primavara anului 2011. Deoarece avem alegeri locale.

Valentina Ursu: Ar fi bine să coincidă alegerile parlamentare cu cele locale?



Alexandru Tănase: Nu vad o problema. Noi am avut experienţa cand PCRM avea conducerea tarii la nivel central dar la nivel local la conducere erau reprezentantii opozitiei.


Valentina Ursu: A fost o incompatibilitate politica.


Alexandru Tănase: Mult prea mare, speram ca nu vom mai avea o asemenea situatie ca un partid gen PCRM sa mai fie la putere şi indiferent cine ar conduce ţara la nivel local sau central, să aibă o abordare responsabilă.

Valentina Ursu: Aşa sau altfel, inceputul lui 2010 pare a fi unul promitator, pentru că Republica Moldova va incepe sa negocieze un acord de asociere cu UE. Aceste negocieri se refera implicit şi la aspectul juridic. Republica Moldova inca nu a reformat procuratura, mai are si alte restante. Or despre reforma in justitie, se vorbeste ca a fost blocata punct cu punct iara aceasta reforma este imperativ necesara.
Alexandru Tănase: Justitia moldoveneasca este la pamant, si nu doar din punct de vedere institutional, dar si din punct de vedere al persoanelor care sunt implicate in acest proces. Coruptia si controlul politic pe care l-au exercitat Partidul Comunistilor asupra justitiei pur si simplu a spulberat coloana vertebrala a institutiei si orice iluzie ca acest sistem poate fi usor reformat, ceea ce inseamna ca noi avem reforme substantiale.
Valentina Ursu: Redarea increderii cetatenilor in judecatori si in actul de justitie se impune mai mult ca niciodata pentru ca aceasta incredere aproape ca lipseste.

Alexandru Tănase
: Este la cea mai joasa cota la care s-a ajuns candva. Pentru a efectua reforme substantiale in justitie este necesar ca toate mecanismele statului sa functioneze perfect. Asta inseamna ca noi avem nevoie de un şef de stat, de un guvern functional, de o majoritate parlamentara capabila sa inteleaga si sa sustina aceste proiecte, sa-şi asume aceasta batalie pentru o justitie libera. La ora actuala avem foarte mari probleme in ceea ce priveşte influienţa unor cercuri din justitie asupra politicului care, va spun deschis, blocheaza anumite proiecte.


Valentina Ursu: Şi cum scapa justitia de această influenţă?


Alexandru Tănase: Prin alegeri parlamentare cu stabilirea unor actori si a unei majoritati stabile, cu un guvern stabil, cu un şef de stat stabil, cand toate institutiile statului functioneaza perfect, nu cu presedinte interimar, cu un guvern care isi exercita atributiile, dar nu stie cand isi va incheia mandatul. Este complicat psihologic sa-ti impui autoritatea intr-o asemenea atmosfera. Sunt convins ca după alegerile anticipate care vor avea lor, problema justitiei va deveni problema numarul unu.

Valentina Ursu: Ce ar avea de castigat Moldova daca ar avea o justitie de calitate?


Alexandru Tănase
: Nu vom avea niciodata un nivel de trai decent, investitii, locuri de munca, stabilitate, siguranta in ziua de maine, atata timp cat va functiona justitia. O justitie functionala am in vedere. Cum se simte un om care stie ca el e neprotejat in faţa nimănui. Orice functionar poate sa comita orice abuz cu el, iar daca merge in instanţa de judecata si nu are bani, el pierde dosarul. Omul ăsta mai are incredere in ţara asta? Sigur ca nu are. Cum se simte un om care merge in instanta cu o actiune simpla de divort care poate sa dureze ani de zile. Si multe alte situatii, nu mai vorbesc de instantele economice care sunt o adevarata calamitate pe capul economiei moldoveneşti, şi care creeaza foarte mari dificultati. Sunt dosare care se examineaza 5 ani de zile. Avem un diagnostic clar stabilit, pe componenta justitiei prin hotararile Curtii europene. Asa ca intelegere exista, noi deocamdanta nu avem inca o unanimitate vis-a-vis de cum sa dam startul acestei reforme.

Valentina Ursu: Dar oare va veni un timp când cel nedreptăţit va primi dreptate, iar cel care a judecat pe nedrept va fi el judecat şi pedepsit.



Alexandru Tănase: Chiar la sedinta anterioara a Consiliul Superior al Magistraturii am acceptat intentarea unui dosar penal impotriva unui judecator la solicitarea procuraturii generale.

Valentina Ursu: Dar vorba ceea, cu o randunica nu se face primavara.


Alexandru Tănase
: Noi transmitem un mesaj. Nu putem interveni in justitie si nici nu o vom face, cu descinderi, disponibilizari şi arestări in masa cum au facut-o comunistii. Daca observati, nu s-a schimbat nimic spre bine, ba chiar lucrurile au degradat. Important este sa transmitem politic mesaje că „Cei care incalca legea, vor fi urmariti penal.” Şi cei care lucreaza in acest sistem sigur ca vor fi mai atenti si mai prudenti in actiunile lor. In fond va avea cetateanul de castigat. In fond va avea de castigat cetateanul. Va beneficia de procese mai rapide, calitative, obiective.

Valentina Ursu: Ministrul de justitie Alexandru Tănase poate spune foarte clar si increzator cand Republica Moldova va fi un stat de drept?



Alexandru Tănase: In cazul in care în Republica Moldova se instaurează o stabilitate institutionala, in cazul in care reusim sa avem o majoritate functionala, stabila, democratica – 60 de mandate in viitorul Parlament, pentru o perioada de 4-5 ani de zile, noi nu vom recunoaste justitia moldoveneasca. Suntem in ajunul sarbatorilor de Crăciun. Intram intr-un an nou foarte interesant, foarte important. Nu cred ca e bine sa dam mesaje prea siropoase, prea optimiste, dar lucrurile se vor schimba.

Valentina Ursu: La intrebarile Europei Libere a raspuns Alexandru Tanase, ministru al justitiei.


7 aprilie, „Oci Ciornîi(e)” şi Balcanii de Vest | Timpul

7 aprilie, „Oci Ciornîi(e)” şi Balcanii de Vest | Timpul
Dan Dungaciu
dungaciu.jpg
„Evoluţiile din R. Moldova îmi întăresc convingerea că nu mai este multă vreme până când toţi românii vor împărtăşi acelaşi destin european” (Traian Băsescu, discurs de învestitură pentru al doilea mandat, 21.12.09)

Cronologic, anul 2009 se termină la 31 decembrie. Structural însă, nu. Anul anticomunismului basarabean depăşeşte, politic şi geopolitic, hotarele calendarului propriu-zis şi va rămâne decisiv pentru viitorul RM.
Sub semnul lui 7 aprilie
2009 stă, incontestabil, sub semnul evenimentelor din 7 aprilie. De acolo a început totul şi acela a fost momentul în care „ultimul regim comunist din Europa” a fost debarcat de la putere. Este însă surprinzător să constaţi cu unele prilejuri că acest eveniment memorabil nu este perceput, în afara RM, dar şi la Chişinău, la justa sa valoare. Întrebarea este - de ce? După revoluţia oranj de la Kiev, toate conferinţele internaţionale din 2005 debutau cu felicitări la adresa ucrainenilor care au reuşit, prin mobilizare maximă - e drept că şi cu un sprijin euroatlantic substanţial! - îndepărtarea unui regim considerat antidemocratic şi neeuropean. Deşi tensiunile interne erau mari, nimeni nu vorbea atunci despre criza politică ce ar fi marcat anul 2004, ci despre victoria forţelor portocalii prin alegerea preşedintelui Iuşcenko (chiar dacă victoria nu a fost tocmai unanimă, acesta obţinând după repetarea votului 52% - adică tot cât a obţinut şi AIE în alegerile repetate!).
Paradoxal, când vine vorba despre RM, lucrurile se pun altfel. Dominanta lui 2009 pare că este „criza politică de la Chişinău”, marcată, chipurile, de nealegerea preşedintelui statului. În viziunea acelor care gândesc aşa, nealegerea lui Marian Lupu ar fi mai semnificativă decât... debarcarea de la putere a regimului Voronin. Ceea ce este absurd şi nedrept! Dar această „confuzie” - dacă numai confuzie este! - nu e deloc inocentă. Pentru că ascunde în spatele ei intenţia de a minimaliza pe cât se poate semnificaţia reală a lui 7 aprilie, care este una singură: debarcarea comunismului şi începutul unor schimbări majore şi fără precedent pentru RM.
Clarificări politice şi/sau constituţionale
Anul 2010 va fi marcat de nevoia clarificărilor proiectelor AIE. Ce vrea această coaliţie şi încotro merge? După nealegerea preşedintelui, are două opţiuni: alegeri anticipate sau declanşarea procedurilor de modificare a Constituţiei. Ori una, ori alta. Dacă se optează pentru prima variantă, atunci discuţiile constituţionale trebuie puse între paranteze, cel puţin pe moment, iar mizele majore sunt următoarele: data viitoarelor alegeri, căci legislaţia RM este ambiguă la acest punct, şi strategia AIE de participare la alegerile anticipate. Se va merge pe varianta „bloc electoral” sau partide separate? Ambele posibilităţi au şi plusuri şi minusuri, dar ele trebuie discutate realist şi eventualele restructurări politice din cadrul AIE trebuie subsumate ideii de menţinere la putere a actualei coaliţii.
Dacă se merge pe varianta modificării Constituţiei, atunci energiile trebuie orientate către acest obiectiv. Iar chestiunea asupra căreia trebuie să se pună AIE de acord este amploarea modificărilor legislative. Una este (doar) modificarea procedurii de alegere a preşedintelui prin reducerea procentelor necesare (majoritate simplă în loc de 3/5 din voturi fie în primul tur, fie în cel de-al doilea) şi alta este modificarea structurii Constituţiei în sensul revenirii la alegerea directă a preşedintelui sau chiar modificarea faimosului articol 13 despre denumirea limbii.