Se redefineşte geostrategia regiunii
Ministerul de Externe al Republicii Moldova a luat apă-n gură. Tace AIE. Marian Lupu însă, pe propria-i răspundere, se arată nedumerit că Bucureştiul nu s-a consultat cu oficialităţile moldovene înainte de-a decide să-i găzduiască pe americani. Doar Mihai Ghimpu pune degetul pe rană, declarând că îngrijorarea unora în legătură cu desfăşurarea dincolo de Prut a sistemului antirachetă este o ipocrizie în condiţiile în care trupele ruse rămân dislocate pe malul Nistrului.
Ceea ce multora astăzi le scapă este faptul că la ora actuală în jurul Republicii Moldova are loc, aşa cum afirma deunăzi Serghei Markov, directorul Institutului pentru Studii Politice din Moscova, o redefinire a geostrategiei regionale. Chişinăul este prins la mijlocul unui extrem de complex joc al marilor puteri.
Deocamdată nu se cunosc toate detaliile avansării SUA în România. Totuşi modul în care a reacţionat Kremlinul la înţelegerile din culise între Washington şi Bucureşti ni se par lămuritoare în multe privinţe.
Cum se explică reacţia temperată a Moscovei?
În primul rând, trebuie spus că replica Moscovei, deşi negativă, s-a dovedit a fi uimitor de temperată. Ruşii au lăsat să se întrevadă că nu au nimic de reproşat Romăniei şi le vor cere socoteală doar Statelor Unite. Totuşi, cu toate că pare preocupat de gestul Washintonului, Kremlinul nu forţează nota şi deocamdată nu ridică tonul la americani.
În al doilea rând, în ciuda constituirii, de fapt, a unui parteneriat strategic între SUA şi România, Rusia se arată dispusă să amelioreze rapid relaţiile economice cu Bucureştiul. Pe plan energetic, se întrezăreşte o cooperare fără precedent între cele două ţări. Deja după ce Băsescu anunţase dislocarea elementelor antirachetă din scutul american, preşedintele Companiei Gazprom a declarat ca viitoarea conducta South Stream n-ar trebui sa ocolească România.
În al treilea rând, Rusia a adoptat o poziţie circumspectă, dar în acelaşi timp, destul de clamă faţă de o posibilă implicare a Republicii Moldova în operaţiunile din Afganistan. Şi în genere, Moscova, deşi nu priveşte cu ochi buni schimbarea de la Chişinău, dă dovadă de o pacienţă neaşteptată.
În al patrulea rând, implementarea proiectului de scut antirachetă în România se suprapune cu avansurile generase pe care le-a făcut Republicii Moldova secretarul de Stat american în cursul vizitei la Washington a premierului Vlad Filat. Hillary Clinton a vorbit în premieră absolută despre un probabil parteneriat între cele două state, dar şi despre o cooperare mai strânsă cu NATO.
În fine, dar nu şi în ultimul rând, anunţul că România a acceptat invitaţia preşedintelui american Barack Obama de a participa la dezvoltarea sistemului antirachetă coincide practic în timp cu vizita simptomatică a omologului său român la Chişinăul. Aici liderul de la Bucureşti a dat lovitura, sugerând că ar avea un proiect de integrare economica rapidă a Republicii Moldova si de împingere forţata a acesteia spre UE.
Asul româno-american pentru Rusia
De unde şi senzaţia că atât Washingtonul, cât şi Bucureştiul au în mână asul care nu poate fi refuzat de Moscova. SUA şi România, aşa cum arătam în unul dintre editoriale anterioare, interpretează acum în voie un tango diplomatic şi politico-militar în întâmpinarea unei renunţări a Ucrainei de a adera la NATO. Acesta pare să fie preţul care a înduplecat Rusia să se resemneze.
Dar şi Bucureştiul, neîndoielnic, va fi răsplătit pentru găzduirea scutului. Va fi extinsă mai întîi de toate marja lui de manevră la graniţa răsăriteană. Cu alte cuvinte, România nu va fi lăsată, bineînţeles, să aibă o linie de front la Prut, după cum meneşte aiurea Voronin. Din contra. Frontiera geostrategică va fi împinsă cât mai departe cu putinţă spre est. Astfel, prin consolidarea tandemului Washington-Bucureşti, Republica Moldova, volens-nolens, va fi încorporată în spaţiul de securitate euroatlantic.
Tocmai de aceea Băsescu joacă tare. Favorizează acordarea cetăţeniei române şi dă de înţeles că Bucureştiul vrea sa se implice in dezvoltarea Basarabiei mai mult decât a făcut-o vreodată in perioada post-decembristă. Nu este întâmplător faptul că şi SUA, şi UE se mobilizează exemplar pentru a aduce îla Chişinău mai multa democraţie, mai multa justiţie, mai multă presă liberă şi mai multi bani.
Metaforic vorbind, la banchetul care marchează amiciţia dintre SUA şi România, în calitatea ei de rudă apropiată a celei din urmă, este invitată la masă şi Republica Moldova. E încurajată să intre în joc.
