| numărul 18, august 2004 |
Belkovski a pornit de la premisa că aşa-numitul "memorandum" al lui Dmitri Kozak a devenit caduc. Belkovski nu mai aprobă federalizarea Republicii Moldova, fiindcă populaţia de dincolo de Prut nu acceptă ideea. Demonstraţiile organizate de Iurie Roşca reprezintă o dovadă. Apoi, impunerea unui referendum în Republica Molotov contravine normelor de drept internaţional, pentru că acolo există trupe de ocupaţie. Prin urmare, orice plebiscit dorit de Rusia ar fi lovit de nulitate ab initio.
Să vedem însă ce-l mână pe Belkovski în luptă. Rusia se află sub presiune internaţională: Statele Unite, Uniunea Europeană, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa – pe ansamblu – au solicitat Moscovei, prin acordul de la Istanbul, din 1999, să-şi retragă trupele din Georgia şi din Republica Moldova. Rusia a scos câteva garnituri de armament din arsenalul de la Kolbasnoe, după care a început să tergiverseze în maniera sa caracteristică: nu are suficiente vagoane sau – mai bizar – nu-i dă voie Igor Smirnov. Stanislav Belkovski, un apropiat al oligarhilor din Rusia, aflat în dizgraţie după arestarea lui Mihail Hodorkovski, stăpânul companiei IUKOS, încearcă să-l convingă pe Vladimir Putin că proiectul său este mai viabil decât al lui Dmitri Kozak. (Însăşi arestarea lui Hodorkovski a fost precedată de o furibundă campanie de presă contra "oligarhilor", susţinută de acelaşi Belkovski). Stanislav Belkovski mi-a făcut impresia unui om foarte inteligent. El este evreu originar din Letonia şi a fost un apropiat de-al lui Boris Berezovski. Acesta, căzând în dizgraţia ţarului Vladimir Vladimirovici, trebuia să ofere dovada loialităţii. şi aşa a început campania de presă contra "oligarhilor". Că Boris Abramovici şi confraţii lui au cumpărat o treime din patrimoniul Londrei în mai puţin de zece ani nu-l ajută prea mult pe Belkovski, care vrea să-şi croiască o carieră strălucită pe lângă Kremlin. Acum trebuie să-l convingă pe acelaşi Putin că este mai bun decât Kozak în elaborarea planurilor "din cuţite şi pahară".
Conflictul dintre Tiraspol şi Chişinău se poate rezolva numai prin cooptarea României la acest proces – crede strategul Belkovski. Reamintim că România a fost exclusă din formatul cvadripartit de negocieri pentru Transnistria încă din 1993, pe când Adrian Năstase era şeful diplomaţiei de la Bucureşti. La cererea Rusiei şi cu acordul lui Mircea Snegur, caimacamul de la Chişinău.
Argumentele bunului simţ
"Putem rezolva situaţia numai dacă renunţăm la logica stalinistă asupra frontierelor, a spus expertul rus. Detaşamente întregi de birocraţi ne cer să ne conformăm unor graniţe care nu mai sunt valabile.
Pentru România, unirea cu Basarabia ar însemna un stimul colosal în dezvoltarea naţională. Pentru populaţia Moldovei, întoarcerea la România ar fi o şansă extraordinară pentru integrarea în UE, pentru dezvoltare economică şi culturală. Eu sunt absolut convins că Republica Moldova nu poate intra în Uniunea Europeană aşa cum arată azi, datorită problemelor de nerezolvat din interiorul său. Uniunea Europeană este obiectiv interesată în rezolvarea conflictului, iar fără ea nu se poate realiza acest proces."
Cred că expozeul este fără cusur. Desigur, dacă am fi români mai mult sau mai puţin oneşti...
Belkovski a precizat că nu reprezintă punctul de vedere oficial al Kremlinului, dar a menţionat că liderii de la Moscova cunosc proiectul. "Vladimir Putin ştie de acest plan, însă el este un politician prudent. şi-a însuşit acest proiect în proporţie de 97 %, a declarat Belkovski. Mai rămân trei procente pentru convenirea cărora am venit la Bucureşti. Dacă vom lăsa deoparte convingeri convenţionale şi birocratice, putem conchide că popoarele României, Republicii Moldova şi Rusiei pot discuta această problemă".
Ai noştri – ca brazii!
Mesagerii lui Igor Smirnov au susţinut la Bucureşti că Transnistria este deja stat independent de 14 ani, spre iritarea celorlalţi invitaţi. "Cum puteţi fi un stat, câtă vreme nu vă recunoaşte nimeni?", a întrebat Teodor Meleşcanu, fost ministru de externe al României.
Adrian Severin, un alt fost şef al diplomaţiei noastre, s-a arătat la fel de sceptic: "Nimeni nu dispune de Transnistria pentru a o oferi la schimb. Este o criză care nu e numai a Republicii Moldova, este o criză europeană. Soluţia mea este integrarea europeană, unde ne putem întâlni cu toţii. A discuta despre unificare în afara Uniunii Europene mi se pare nefondat", a spus Adrian Severin.
Are dreptate Severin. Pentru oameni ca el, unirea a fost şi va fi mereu inoportună, pentru că ne ia prin surprindere. Mai bine să ne regăsim acolo, în UE, ne întâlnim şi cu Cipru, şi cu Malta... Ce ne mai trebuie unire? Ce mai contează dacă Spania nu renunţă la Gibraltar – o stâncă sterilă, stăpânită de Marea Britanie? şi ambele ţări fac parte din NATO şi din UE.
În general, proiectul lui Belkovski a provocat nedumerire şi chiar suspiciune la Bucureşti. Un fel de frustrări cu scrâşnete. Mulţi "analişti" şi ziarişti au început să bâiguie versurile lui Virgiliu, atribuite marelui preot Laocoon, cel bântuit de spaime când auzea de greci: "Timeo danaos et dona ferentes" ("Mă tem de ahei şi atunci când oferă daruri").
Rusul cel "generos" a provocat chiar şi iritare stupidă. Valentin Stan, conferenţiar doctor la Facultatea de Istorie, a cerut organizarea unui referendum în Republica Moldova, deşi un referendum acolo ar fi ilegal şi imoral fiindcă armata rusă este menţinută pe Nistru, contrar voinţei Chişinăului. Precizăm că nici un regim de-acolo, oricât de ticălos ar fi fost, nu a declarat oficial că doreşte menţinrea armatei ruseşti în ţară. Conform Constituţiei actuale, Republica Moldova este un stat neutru. Valentin Stan, această genială mufă de laptop, l-a calificat pe Iurie Roşca drept "extremist" pentru că doreşte unificarea cu România. Cu ani în urmă, acelaşi Valentin Stan, care formează tineri istorici la Bucureşti, a semnat cu Gabriel Andreescu şi cu Renate Weber "un tratat" prin care se obligă să se opună oricărui proces de unificare a celor două state româneşti. Nu poţi decât să rămâi mut...
Pro şi contra
Chiar dacă Belkovski a explicat că acest plan ar urma să se pună în practică peste zece ani, după integrarea României în Uniunea Europeană, Stelian Tănase a avertizat că unirea cu Basarabia ar bloca intrarea ţării noastre în UE, iar sărăcia de dincolo de Prut ar afecta grav economia din România. "Rusia vrea să facă în Transnistria o enclavă de tipul Kronstadt", a spus Tănase, probabil cu gândul la Konigsberg (Kaliningrad) şi ne-a avertizat că UE nu vrea sărăntoci de Bălţi.
Emil Hurezeanu l-a contrazis: "Argumentele privind sărăcia din Basarabia sunt absurde".
Mircea Druc a subliniat că, din punct de vedere statistic, judeţul Chişinău are o economie mai puternică decât a judeţelor Cluj sau Iaşi. Primul şef de guvern, ales democratic la Chişinău, i-a replicat lui Belkovski într-o rusă impecabilă că Rusia "trebuie să se conformeze planului propus de către Statele Unite ale Americii cu privire la Transnistria. ştiţi bine la ce mă refer...". El a cerut retragerea trupelor ruseşti de pe Nistru, premisă esenţială pentru democratizarea Republicii Moldova.
"Este pentru prima dată când se discută problema în această cheie la Bucureşti. Trebuie să luăm în calcul şi această posibilitate. Să ne gândim însă la viitoarea mutare a Rusiei, după eventuala noastră unire. Imediat după acest eveniment, comunitatea găgăuzilor din sudul Basarabiei ar decreta unirea cu Transnistria şi, astfel, Rusia ar ajunge până la Giurgiuleşti-Galaţi. Domnule Belkovski, de ce Rusia nu recunoaşte independenţa Ceceniei, a Iakuţiei sau a Tatarstanului? Din toate teritoriile fostei Uniuni Sovietice, Transnistria este cel mai puţin îndreptăţită să pretindă suveranitatea."
O poziţie similară a avut şi Oazu Nantoi de la Chişinău. El a reproşat Rusiei că a provocat războiul de agresiune din 1992, cu urmări grave pentru populaţie. Nantoi susţine că Belkovski a primit bani de la Igor Smirnov pentru această diversiune.
Generalul (r) Mircea Chelaru, fost şef al Marelui Stat Major, a amintit că Rusia ne-a mai promis o dată Basarabia, în schimbul renunţării la integrarea în NATO.
"Ideea domnului Belkovski eu o primesc cu toată circumspecţia, a spus istoricul Ion Bulei. Politica externă a României din secolele XIX, XX şi iată, chiar şi acum, s-a desfăşurat sub imperiul fricii de Rusia, cum spune Tache Ionescu. O Transnistrie independentă serveşte în primul rând Rusiei. Aşa se poate controla foarte bine Ucraina, factor de importanţă majoră", a declarat Chelaru.
Mărul otrăvit
Vrăjitoarea lui Putin a venit cu mărul otrăvit la Bucureşti, dar Albă-ca-Bufniţa refuză să muşte. De altfel, Mircea Geoană a ţinut să precizeze că planul lui Belkovski "este o diversiune strategică". Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate al preşedintelui american Jimmy Carter, spunea în memoriile sale că frontiera României trebuie să fie pe Nistru. Margaret Thatcher îi spunea lui Mihail Gorbaciov în 1990 acelaşi lucru. Există şi ruşi care gândesc la fel. Încă din 1991, Soljeniţin recomanda Rusiei să abandoneze Basarabia care, spunea el, "este pământ românesc". De-atunci, nici un alt intelectual rus nu a mai recunoscut public apartenenţa Basarabiei la România.
Din propria experienţă, pot să confirm că, ori de câte ori am avut discuţii cu diverşi intelectuali ruşi sau ucraineni pe tema reîntregirii noastre naţionale, reacţia a fost extrem de violentă, brutală, chiar dacă ofeream toate argumentele.
La reuniunile OSCE de la Porto şi Bruxelles, Statele Unite ale Americii au insistat din nou pe lângă Rusia pentru finalizarea retragerii armamentului. Primul plan rusesc de federalizare a Republicii Moldova datează din 2000 şi a fost convenit cu Ucraina. Acest document prevedea realizarea unei federaţii asimetrice cu trei subiecţi: Transnistria, Găgăuzia şi ceea ce ar mai rămâne din Basarabia, după recunoaşterea autonomiei găgăuze. }inutul găgăuz se află în partea de sud a Republicii Moldova şi e format din 18 sate şi târgul Comrat. Conform acestui plan, Chişinăul ar deţine portofoliile apărării şi politicii externe. La sfârşitul anului 2003, Dmitri Kozak, şeful administraţiei prezidenţiale de la Kremlin, a elaborat alt "plan" de federalizare, l-a supus spre aprobare lui Igor Smirnov şi lui Vladimir Voronin, fără să mai consulte Ucraina. Documentul urma să fie semnat la Chişinău de cei doi, sub privirile lui Vladimir Putin, chiar cu o zi înainte de reuniunea OSCE de la Bruxelles. Astfel, comunitatea internaţională avea să fie pusă în faţa faptului împlinit fiindcă părţile acceptau planul Kozak. Un uriaş val de proteste s-a declanşat atunci la Chişinău, unde au fost arse portretele ţarului: ofensat, Putin a refuzat să mai vină în vizită şi planul Kozak a căzut. Zeci de basarabeni sunt judecaţi acum pentru ofensă! După ce Belkovski a lansat această nouă ofertă de dialog la Bucureşti, Rusia pare că renunţă practic la planul elaborat de Dmitri Kozak. Mircea Druc apreciază că proiectul lui Belkovski este mai subtil decât al lui Kozak, dar urmăreşte acelaşi lucru: menţinerea Rusiei pe Nistru.
O poziţie similară împărtăşeşte şi Iurie Roşca, preşedintele Partidului Popular Creştin Democrat. El a cerut liderilor Alianţei Nord-Atlantice să insiste până la retragerea totală a Rusiei din Transnistria.
Probabil că Ion Iliescu aşteaptă ca însuşi Putin să iasă la interval. El nici nu poate face altfel, decât să aştepte aprobări. Cum a făcut în decembrie 1989. Belkovski are însă un mare merit pentru noi: a venit la Bucureşti şi ne-a arătat că românii au dreptul natural şi istoric la reîntregire naţională şi ne-a luat prin surprindere urât de tot. De parcă ar fi spus o noutate cosmică. ştiam acest adevăr şi totuşi mulţi reprezentanţi ai societăţii civile s-au comportat lamentabil. Da, dar ce va spune Grivei? Trebuie s-o întrebăm şi pe Marşica. Acum este evident pentru oricine că, dacă Helmut Kohl ar fi făcut referendum, Germania rămânea divizată şi astăzi. Mimarea democraţiei în probleme naţionale grave este o practică bolşevică. Marile decizii politice ale istoriei nu s-au luat prin referendum. Românii şi-au construit complexe grele în tot spaţiul lor ancestral, iar comunismul i-a derutat complet. Oltenii rămân mai deştepţi ca teleormănenii, basarabenii – mai tari ca vrâncenii sau bucovinenii şi tot aşa. Imaginăm incompatbilităţi pe criterii regionale pentru a ne justifica dezbinările penibile. Dacă Belkovski a vrut să verifice care ar fi starea de spirit în România când reîntregirea ar fi iminentă, a reuşit cu siguranţă. Kremlinul a văzut din nou câte parale facem. "Noi vă oferim Basarabia şi voi nu vreţi!..."
Complexul Mitică
- românii e mai dăştepţi ca moldovenii (sic!);
- moldovenii e săraci;
- dacă ne unim cu Basarabia, ne invadează toţi KGB-iştii de-acolo; avem noi dăstui;
- noi vrem bunăstare numai pentru cetăţenii României (apud Stelian Tănase);
- noi vrem în UE, nu în Rusia.
Complexul celui care nu-i fudul destul
- noi suntem moldoveni, dar nu români;
- vom construi o nouă Elveţie între Prut şi Nistru sau, de ce nu, o Austrie;
- noi nu ni unim cu ţâganii din Ferentari (sic!);
- noi vrem UE, dar nu cu România.
La acestea, se poate adăuga şi complexul caimacamului Vogoride, un personaj aproape uitat, dar care s-a opus ridicol la unirea Principatelor Române de la 1859. Până când l-au izolat intelectualii unionişti. Având aceleaşi reflexe ca Vogoride, Voronin pricepe că, dacă Basarabia s-ar uni cu România, ar primi cel mult un post de portar la APACA. "Perfect, acceptăm să ne unim, spunea un mesager de-al lui Igor Smirnov la întâlnirea cu Belkovski la Hotelul Mariott din Bucureşti. Cum ar reacţiona faţă de unire domnul Voronin sau chiar domnul Iurie Roşca, dacă ar împărtăşi soarta lui Mircea Druc la Bucureşti?" (De peste 12 ani, Mircea Druc a fost marginalizat în capitala tuturor românilor, fiind pensionat forţat, după ce a primit o scurtă misiune în diplomaţia lui Mircea Geoană. A fost înlocuit de un cetăţean care are 65 de ani...).
"Aceşti oameni nu cunosc drumul"
Uniunea Europeană îşi va deschide curând un birou de relaţii la Chişinău. Postul de radio "Deutsche Welle" apreciază că se încearcă astfel integrarea europeană a R. Moldova, după cum afirmă unii politicieni germani.
Acest lucru se va produce fiindcă este şi în interesul Uniunii Europene. Claudia Nolte, raportorul
Bundestagului pentru R. Moldova, ministru în guvernul pe care-l conducea Kohl, apreciază că această provincie românească, hăcuită de Stalin, se confruntă cu probleme dramatice. "În plus, asistăm la îngrădirea treptată a libertăţii presei, a libertăţilor cetăţeneşti, ceea ce încetineşte, poate chiar stopează, procesul de formare a societăţii civile, iar guvernul comunist nu e străin de evoluţia lucrurilor".
Michael Zickerick, fost ambasador german la Chişinău, crede că drumul basarabenilor spre UE este lung şi greu: "Responsabilii de la Chişinău trebuie să urmărească o direcţie politică fermă, care a lipsit cu desăvârşire în trecut. Chiar şi astăzi, ai încă sentimentul că aceşti oameni nu cunosc prea bine drumul pe care vor să apuce, ei nu se pot hotărî între aprofundarea integrării în Comunitatea Statelor Independente şi aderarea la Uniunea Europeană, întrebându-se chiar dacă nu cumva ar fi posibilă integrarea simultană în ambele structuri." Sfinte Sisoe, nemţii nu pricep complexul viţelului care suge de la două vaci. Dacă ar urmări "PlanetaMoldova.net", ar înţelege mai bine cât de împiedicaţi au rămas românii în izolarea lor... Serghei Ilcenko de la Tiraspol publică în revista
"Novii Dnestrovskii Kurier" un articol prin care ameninţă Chişinăul şi Kievul cu un nou război pe Nistru. Atrasă în acest nou conflict, Ucraina se va dezmembra. Singura cale de împiedicare a unui nou război este aplicarea planului Belkovski. Sfidând normele de drept internaţional, Igor Smirnov a trimis luptători în Osetia de Sud pentru a se confrunta cu armata georgiană. Rusia se poate prevala astfel de evenimentele sângeroase din Osetia: au fost provocate de transnistreni! Care se află în Republica Moldova.
Smirnov se lamentează că americanii lansează frecvent drone (avioane fără pilot) pe deasupra Transnistriei. Ce va face când americanii vor instala rachete pe malul Prutului? Ilcenko afirmă că "NATO este o tumoră canceroasă", iar "România e asemenea Germaniei naziste". El e convins că războiul va fi declanşat de către Chişinău. Slabă nădejde! Chiar dacă ar fi îndreptăţit şi chiar susţinut de americani să procedeze ca Mihail Saakaşvili din Georgia, Voronin este captivul Kremlinului, la fel ca Albă-ca-Bufniţa.
Opoziţia este divizată din aceleaşi motive. Serafim Urechean, primarul Chişinăului, Dumitru Diacov, Braghiş, Sturza – la fel de captivi – nu-l agreează pe Iurie Roşca şi nu vor merge împreună nici la alegeri. Nici să-i tai! Aşa se explică de ce minoritatea ruso-ucraineană de la Tiraspol şi de la Chişinău îşi face mendrele cum vrea acolo. Începând cu 1 iulie, Smirnov a închis toate şcolile cu predare în limba română din Transnistria, deşi românii ("moldovanî") formează majoritatea relativă chiar şi acolo.
Primul român care a învins Rusia
Cu asemenea frustrări şi obsesii, este de la sine înţeles de ce nu se poate aplica modelul georgian la Chişinău. După înlăturarea lui Eduard Şevardnadze, Mihail Saakaşvili a dat un ultimatum Abhaziei secesioniste şi a plecat cu tancurile spre Batumi. Igor Ivanov a fost nevoit să-l ia pe musulmanul Abaşidze şi să fugă cu el la Moscova. Noi îl aşteptăm pe Bush să ne spună ce trebuie să facem, să întindem "punţi spre Rusia", dar, dacă se poate, să semnăm un proces-verbal şi cu Putin.Chiar dacă americanii au afirmat de mai multe ori fără echivoc: Rusia trebuie să plece din Republica Moldova. Pentru Statele Unite, învăluirea strategică a Rusiei se va face cu ajutorul celui mai incomod dintre vecini: Ucraina. Rusia nu are prea multe mutări de făcut în actualul context. Chişinăul, la fel ca Bucureştiul, ar trebui să adopte gândirea unui om tăcut şi tenace, care s-a judecat patru ani şi a învins Rusia la Strasbourg: Ilie Ilaşcu. Primul român care a înfrânt Rusia! El a invocat permanent legislaţia europeană şi a bătut la toate uşile pentru eliberarea confraţilor săi. Ministerul de Externe de la Moscova a protestat, Duma a votat în unanimitate un document prin care îşi arată dezacordul faţă de sentinţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului. După câteva zile, Rusia a anunţat că va respecta decizia finală de la Strasbourg. Aşa trebuie procedat cu un partener atât de dificil, cum este Rusia. Altfel, aflată mereu în expectativă, România riscă să fie luată iar prin surprindere. Ce putem aştepta însă de la nişte oameni care ne propun să sărbătorim din nou ziua de 23 august? Fatidică dată – şi ei tot nu pricep. 23 August 1939 – semnarea pactului Molotov-Ribbentrop; 23 August 1944 – trădarea armatei, arestarea conducătorului statului, predarea Mareşalului Antonescu către ruşi, începerea comunizării forţate, a execuţiilor sumare, a schingiuirilor, a violurilor, jafurilor şi a deportărilor. Finlandezii l-au recunoscut ca erou naţional pe mareşalul Mannerheim, care i-a învins pe ruşi, deşi au pierdut Karelia. Noi l-am împuşcat pe Antonescu şi ni se interzice din nou să-i mai amintim numele. Două zile care au aruncat într-un haos fără de sfârşit tot spaţiul ancestral românesc, nu numai nordul Bucovinei, Herţa, Basarabia şi Transnistria. Pe ei nu-i interesează aceste probleme fiindcă ar fi... pragmatici. După ce i-a afurisit părintele Pimen, să-i lăsăm să ardă în aceeaşi căţuie, la foc mocnit. Poate s-or lumina.
http://www.rostonline.org/rost/aug2004/basarabia.shtml
